Cum zicea Andreea Esca: „ce-am făcut, când am tăcut”

Mi-a fost dor de blogul meu, dar pur și simplu nu am mai apucat să scriu ceva. Dintr-o dată, din casnica plictisită, fără viață, care stătea toată ziua în casă, am devenit o tipă foarte ocupată care nu mai are timp de nimic, și mi-am mai făcut și prieteni. Cine sunt eu de fapt, în ce m-am transformat?

Principalul motiv pentru care nu mai am timp este că ÎN SFÂRȘIT FAC ȘI EU UN CURS DE GERMANĂ!!!!!

Este brutal, vorba unei colege din Venezuela. Încep la 8:30 imediat după ce las copilul la grădiniță și termin la 12:45 când trebuie să iau copilul de la grădiniță. Mai avem și teme zilnic de făcut. Iar germana e o limbă foarte grea. Mi-au prins bine telenovelele din copilărie, pentru că la fel de mult cât vorbesc germană la curs, vorbesc și spaniola. Mulțumesc Milagros!

Nu știu cum s-a întâmplat minunea, dar sunt singura româncă de acolo. Am colegi din Kosovo, Bosnia, Italia, Afganistan, Somalia, Filipine, India, Venezuela, Turcia și Nigeria. Am avut câteva prejudecăți despre anumite popoare, dar acum îmi bat singură obrazul că am judecat oamenii înainte să îi cunosc. Dacă mi-ar fi spus cineva înainte că niște fete din Kosovo, pot avea atât de mult bun simț nu aș fi crezut. Și se pare că și în Kosovo sunt la modă telenovelele din America de Sud și serialele turcești și uite așa vorbesc și ele spaniola. Am găsit spaniola limba comună la cursul de germană. Mi-au mai povestit și despre atrocitățile pe care le-au făcut sârbii când au fost în război și mi-a fost rușine că noi suntem vecini cu sârbii dar nu știm nimic despre războiul lor cu Kosovo, chiar din contră mi se pare că părerea generală este că sârbii sunt foarte demni și că avem ce învăța de la ei… Nu, după ce am auzit de la ele, care au prins războiul, nu e ceva ce le-au povestit părinții lor, nu avem de ce să îi respectăm pe sârbi.

Ne-am mai făcut și niște prieteni noi cu care ne mai vedem în weekend-uri. Mergem împreună la muzee, am fost cu ei în pădure la cules de leurdă și abia aștept să ne întâlnim din nou. Și nici ei nu sunt români, sunt chinezi și mă plac și avem foarte multe în comun.

Anul acesta am mai avut un accident cu mașina, din fericire nu a pățit nimeni nimic. Soțul era în mașină într-o parcare din oraș și un alt șofer a intrat în el. Rezultatul: daună totală! Nu mai spun cât stres a fost, singurul sfat pe care îl am pentru cei care vor să vină în Germania, asigurarea de avocat să fie printre primele asigurări pe care și le fac aici. Ca să înțelegi mai bine, firma de asigurări care trebuia să ne despăgubească a încercat să schimbe în documentele oficiale valoarea mașinii ca să ne dea mai puțini bani. Din fericire i-a prins avocatul nostru, fără avocat am fi fost victime sigure!

Cursul meu ține până la începutul lui iulie și mă bucur cât pot de mult de timpul acesta, pentru că știu că se va termina și mă voi întoarce la viața monotonă de dinainte. Dar măcar o să vorbesc germana mai bine și o să am și un certificat de limbă. Ce îmi aduce viitorul? Abia aștept!

Mulțumesc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: