Nu îți face nimeni statuie

Asta e concluzia la care am ajuns după trei săptămâni de grădiniță, în care pentru prima dată în ultimii trei ani am și eu timp doar pentru mine. În primele două săptămâni timpul meu a fost mai puțin, dar pentru că Năzdrăvanului îi place neașteptat de mult la grădiniță, am ajuns la 4 ore în fiecare zi doar pentru mine.

Ce fac eu cu timpul acesta? Ca orice gospodină la început am fost tentată ca de cum intru pe ușa casei, după ce l-am lăsat pe cel mic, să mă apuc să fac curățenie. Și după ce am ținut-o așa câteva zile, am văzut că a doua zi o iau iar de la capăt, ca un hamster care se învârte pe roată la nesfârșit. Nu știu fiecare femeie ce așteptări are de la ea însăși, dar eu știu despre mine că nu vreau să mă limitez doar la a avea o casă curată câteva ore și să nu fac nimic și pentru spiritul meu. Recunosc că e greu să îmi pun cana de cafea pe masa cu urme de pahare și firimituri de biscuiți, dar mă oblig să le ignor pentru că viața mai înseamnă și altceva decât o casă curată. În timpul pe care îl am prefer să citesc, să îmi dezvolt hobby-ul de care m-am apucat de puțin timp, să petrec timp cu mine chiar și aranjându-mi părul mai mult decât o făceam până acum.

Săptămâna trecută a fost ziua celui mic, dar pentru că mai era un copil sărbătorit la grădiniță i-au amânat ziua pentru astăzi. Primul meu gînd a fost că o să îi fac două torturi, pentru că, nu-i așa? Așa ar face o mamă ideală care vrea îi ofere copilului ei doar mâncare sănătoasă și experiența unui tort făcut de mama lui. Dar eu nu sunt o mamă ideală, chiar mi-a sărit în cap cineva pe un grup de rețete când am pus o poză cu un griș de lapte cu sirop de arțar, că ăla e primul pas spre obezitate – am și ieșit imediat din grupul acela. Așa că am luat un tort gata făcut de la Kaufland pentru ziua celui mic acasă și pentru la grădiniță i-am făcut tortul pe care îl aveam în cap de la început. Am mai făcut și niște mini-pizza pentru colegi, dar nu ca să fiu o mamă eroină, ci pentru că îmi place să gătesc, dar bucătăria mea acum arată ca după război și așa am să o las deocamdată. Am fost tentată să fac curățenie când am ajuns acasă, dar m-am trezit azi dimineașă la 5 jumate ca să fac pizzele și am preferat să fac un duș, apoi mi-am făcut un cappuccino, mi-am vopsit unghiile și am scris pe blog. Vasele pot să mai aștepte.

Mi-ar plăcea să îmi fie casa mereu aranjată și toate la locul lor, dar realitatea este că nu merită efortul, când vom fi bătrâni nu ne vom aminti cum trebăluiam toată ziua și cum mirosea casa a Domestos, ci cum mirosea a prăjituri și cum ne făceam unii pe alții să râdem.

Pe curând!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: