Prima vacanță în Croația

Anul acesta am ajuns din nou la mare! După anul de pauză pe care ni l-a oferit corona anul trecut, am zis că anul ăsta ne înarmăm cu toate testele și hârtiile de care au nevoie autoritățile numai să ajungem și noi undeva la mare și la soare.

Am ales Croația din motive foarte pragmatice, știam că este o țară mai săracă și că trăiește destul de mult din turism și m-am gândit că nu vor avea prea multe reguli de intrare la ei în țară. A mai fost un motiv, acela de a vizita Parcul Național Plitvice, dar când am intrat la ei pe site și am văzut că un bilet costă 200 de euro, am zis că ne mulțumim doar cu plaja și marea. Am făcut rezervarea din Ianuarie cu anulare gratuită și am așteptat cu foarte multă răbdare evoluția pandemiei. (Update: cred că am citit greșit prețul pentru un bilet la Parcul Național Plitvice, în loc de 200 de euro cred că e de fapt 200 de kuna – moneda lor națională, care înseamnă de fapt vreo 26 de euro, dar nu-i nimic sigur o să mai mergem noi și o să vizităm lacurile atunci.)

Am fost în regiunea Zadar, zona istorică Dalmația, nu știam nimic despre Croația când căutam hoteluri, dar m-am oprit la Zadar pentru că era cel mai aproape de lacurile de la Plitvice și atunci nu știam cât e de scump să mergem acolo. Dar s-a dovedit că am ales foarte bine rezervarea. Am stat la Zaton Holiday Resort, este un resort cu apartamente aflate în niște mini-vile cochete cu arhitectură mediteraneană și ai acolo tot ce îți trebuie, nu e nevoie să ieși din resort pentru nimic. Mini-vilele sunt împărțite în, ca să zic așa, niște cvartale cu diferite nume de străzi și cu arhitecturi diferite, în funcție de numărul de persoane care pot fi cazate înăuntru. Fiecare apartament are terasă proprie și fiecare cvartal are câte un loc de joacă pentru copii. Chiar dacă am stat la apartament, a fost în regim hotelier, pentru că asta este o regulă de-a mea, când merg în vacanță nu vreau să fac nimic. O dată pe an, timp de o săptămână nu vreau să mă mai gândesc la gătit și la alte treburi gospodărești, vreau să îi las pe alții să o facă pentru mine. Am folosit aragazul doar ca să îi încălzesc celui mic laptele de la culcare, în rest nu am folosit bucătăria din apartament. O să pun și poze cu camera și cu resortul pentru că mi se pare că am descoperit o bijuterie, ascunsă pe malurile mării Adriatice.

Clima din Croația este cea mai bună climă de vară în care am fost vreodată. Zilnic nu erau mai mult 28 de grade și bătea briza mării încontinuu, nu simțeai deloc soarele. Locul nostru de suflet pentru vacanță este Lido di Jesolo, în Italia chiar pe coasta opusă a mării Adriatice, dar acolo se simte căldura mult mai tare ca aici. Doar pentru climă m-aș duce din nou acolo, eu am profitat de vacanță ca să am puțin timp pentru mine și în fiecare zi când culcam Năzdrăvanul de amiază îl lăsam cu soțul și mai mergeam o oră pe plajă ca să citesc și să mă mai bronzez, asta era pe la ora 3 când soarele ar trebui să fie destul de puternic, dar era o plăcere să stau pe prosop la soare, cufundată în carte și să simt briza aceea minunată. M-am încărcat cu atâta soare și energie! Încă ceva memorabil și frumos de acolo a fost pădurea de pini în care se afla resortul și zgomotul cicadelor, acest whitenoise natural, care la început am crezut că nu îmi va lăsa copilul să doarmă de amiază și îmi va strica planul de a evada o oră pe plajă și care acum așa de mult îmi lipsește. Vegetația mediteraneană este superbă și acolo se vedea că cei care au investit în acel resort au pus un accent foarte mare pe parte de peisagistică, nu exista un colțișor fără flori sau o terasă fără un copac care să o umbrească și să ofere intimitate celor dinăuntru. Noi am avut chiar un pin uriaș în fața terasei noastre.

Cât am fost pe acolo am uitat cu totul de pandemie. Singurul loc unde trebuia să purtăm masca era când mergeam la micul dejun și uneori și la cină, restaurantul respectiv era în regim „împinge tava” și toți valsam de la un bufet la altul cu farfuriile pline de mai multă mâncare decât ne-ar fi trebuit. În rest, nimic nu îți aducea aminte de pandemie, rată de infectare, cazuri zilnice, restricții noi etc. toată lumea era relaxată. Majoritatea turiștilor de acolo erau din Slovenia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Cehia, mai puțini din Austria și Germania. Pentru mine a fost o lume nouă pe care am descoperit-o acolo, din păcate nu știu nici pe hartă unde se află exact țările acestea, dar cei care au fost acolo în vacanță mi-au lăsat o impresie foarte bună. Am auzit și românește de câteva ori, dar noi nu suntem genul care să ne căutăm frații români prin toate colțurile lumii, nu trecem pe engleză sau altă limbă când auzim românește dar ne abținem să facem contact vizual cu ai noștri când auzim că vorbim aceeași limbă. Nici polonezii, sau slovenii nu erau toți prieteni pe acolo, așa că ne vedem fiecare de treaba noastră.

Am avut și o zi mai mohorâtă în care am fost să vizităm Zadarul, orașul reședință din acea zonă. Este un oraș foarte vechi, are și ceva ruine romane, dar eu eram mai fascinată că am găsit porumb fiert (Kukuruz se zice și la ei ca la noi în Ardeal) la o tonetă de acolo și nu m-am putut concentra pe istoria locului. Altă atracție a Zadarului este o orgă la care cântă valurile mării, foarte interesant, în funcție de ritmul în care se izbesc valurile de faleză marea cântă, mi-a plăcut mult acolo.

Ca o impresie generală, Croația este un fel de Românie de la mediterană. Satele lor seamănă destul de mult cu ale noastre, case neterminate, fiecare poartă avea o masă cu usturoi, roșii, pepene verde și alte zarvaturi de vânzare, aveau și birtul satului unde stăteau la un pahar de vorbă bărbații din sat și un aer general de lene și sărăcie. Iar Zadarul, doar portul și zona turistică erau frumoase. O să pun poze cu blocurile lor să vezi în ce hal arată, iar croații mai ales cei din trafic se poartă destul de urât cu turiștii. Puțin dacă stai mai mult într-o intersecție imediat te claxonează, gesticulează și îți aruncă priviri. Cred că le-a plăcut foarte mult anul trecut când nu erau turiști și locuri de muncă. Am mai observat și că nu prea le place să muncească, am fost la un restaurant din resort într-o seară și deși nu era plin tot încercau să ne convingă că e prea aglomerat. La fel a fost și la o terasă, o închideau la 23:30 și era deschisă de pe la 8-9 seara și deja aproape de sfârșitul programului barmanii și ospătarii erau epuizați. Când eram studentă una din cele mai populare terase din oraș deschidea la amiază și închidea a doua zi dimineața pe la 6 și aveau clienți încontinuu, anagajații de acolo chiar aveau dreptul să fie obosiți dar totuși erau veseli, glumeți și îți dădeau băuturi noi să încerci chiar și la 3 noaptea.

Fun fact și croații spun „Pa, pa!” ca și noi la despărțire, a fost prima dată când am găsit voba aceasta la alt popor.

Oricum ce am zis mai sus negativ despre croați pălește la cât de frumos a fost în resortul nostru. Demult nu am mai venit acasă după concediu atât de încărcată de vitalitate și bună dispoziție!

Mai jos pozele cu blocurile din Zadar

Să auzim de bine!

One thought on “Prima vacanță în Croația

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: