Floare de latinitate

Salut! Astăzi a fost un eveniment foarte important în familia noastră, am avut o oră de probă la grădinița la care va merge Năzdrăvanul din Septembrie. Una peste alta, din nou mi-am dat seama cât de puțin ne cunosc „frații” noștri din Vest pe noi, românii.

Cei care ne urmărim articolele reciproc, poate ați observat că din când în când aveți, una sau mai multe, vizualizări în statisticile WordPress din Germania. Eu sunt una din ele! Nu prea scriu despre țara în care m-am mutat pentru că nu vreau să fac vreo comparație între stilul de viață din Germania și cel din România, eu cred că scriu despre lucruri general valabile despre viața din diaspora. Părinții mei au lucrat în Italia foarte mulți ani, nașii noștri sunt încă în Italia și acolo vor rămâne până la pensie, mai am rude și în Anglia și în Irlanda și de aceea evit să scriu lucruri specifice despre viața în Germania, pentru că viața de imigrant este cam la fel peste tot. Dar am obosit să găsesc formulări ca să nu mă dau în vileag că trăiesc în Germania.

Să trecem mai departe. Am mai spus anterior că nu știu germana, când am avut timp să o învăț nu am avut bani, și acum când am bani ca să fac un curs de germană nu am timp pentru că sunt cu copilul acasă toată ziua. România, așa cum știm cu toții, este o țară francofonă, eu am făcut franceză din clasa a 2-a până la facultate și engleză din clasa a 5-a parcă, până în a 8-a. Dar, știu engleză foarte bine pentru că la noi filmele nu sunt dublate și mi-a plăcut de mică limba aceasta. Încă îmi aduc aminte cum mă uitam la Cartoon Network și încercam să înțeleg ce înseamnă cuvântul „Next” care apărea de câte ori se termina un episod de desene animate. Deși sunt legături istorice între România și Germania, președintele nostru este de origine germană, în societatea românească există de mult timp ideea că orice vine din Germania trebuie să fie de calitate, când lucram chiar aveam o glumă internă atunci când ne ieșea ceva bine ziceam „Ca-n Germania!”, totuși sunt puține școli în România în care se învață limba germană ca limbă străină principală sau secundară. Iar de când am plecat din România mă tot lovesc de faptul că celelalte popoare cred că noi vorbim rusește sau o limbă slavică.

Astăzi, pentru grădinița celui mic am avut de completat un chestionar ca să ne cunoaștem mai bine, iar mirarea mea a fost că educatorul celui mic a fost impresionat că știu engleză, limba în care am completat chestionarul. În bula mea din România toți știam engleză, de la liceu, la facultate, la job. Noi, românii cât de cât educați, foarte ușor introducem un cuvânt englezesc când ne exprimăm și chiar știm să glumim foarte bine în engleză, chiar și mama și tata rup câteva cuvinte în engleză la nevoie. I-am povestit că, pe lângă engleză, pentru că vorbim o limbă latină prindem foarte repede italiana și spaniola de la televizor, iar la școală învățăm franceză, din păcate nu și germana (cu câteva excepții).

Medicul ginecolog care mi-a urmărit sarcina era un ungur din Timișoara și ne-a spus că unul din băieții lui vorbește 8 limbi. Pare impresionant când auzi asta, dar dacă stai să te gândești, cu puțin efort mulți români am putea spune că vorbim 4-5 limbi. Să vedem, fiind ungur din partea tatălui și român din partea mamei, băiatul lui automat știe două limbi, maghiară și română. Trăind în Germania, bifează și a treia limbă, germana. Având bazele limbii latine cu ușurință poate să adauge italiana și spaniola și cu un pic de studiu și franceza. Engleza sigur o știe pentru că nu poți să faci nimic fără engleză pe lumea asta și așa am ajuns la 7 limbi străine. A opta limba poate fi oricare, dar ce vreau să spun este că noi românii avem un dar cu limba noastră pe care îl prețuim prea puțin, nu suntem destul de mândrii că vorbim românește. Și știi ce este tragic în situația asta? Nu suntem destul de buni ca să fim băgați în seamă de italieni și francezi, iar cu popoarele balcanice, din fostul bloc sovietic, cu care avem cele mai multe lucruri în comun (vezi pagina de Facebook Squatting Slavs In Tracksuits) nu putem să ne înțelegem. Cei de aici, din Bulgaria, Rusia, Polonia etc. care vorbesc limbi slavonice se înțeleg toți între ei. Doar noi suntem la mijloc, nici cu unii, nici cu alții. Vai ce soartă are poporul ăsta al nostru! Nu ne place tovărășia celor ca noi, ne credem chiar mai buni decât ei și visăm să stăm la masa celor bogați, dar acolo nu suntem primiți, chiar din contră, suntem puși să facem curățenie după ce s-a terminat petrecerea.

De când am ajuns în Germania, acum 5 ani, am cunoscut foarte mulți nemți cu origini române, chiar și educatorul celui mic a spus că tatăl său are origini din România și că încă mai are mulți prieteni acolo. Dar tot suntem priviți ca ruda mai săracă, despre care doar se vorbește că a fost odată… majoritatea care erau copii de români sau nepoți nu știau româna sau dacă erau chiar ei nemți deja uitaseră limba română și în niciun caz nu se gândeau că poate le-ar prinde bine copiilor lor să știe și limba asta. Ca o paranteză recomand să vezi filmul documentar „Pașaport de Germania” (trailer aici) despre schimbul de populație între România și Germania în perioada ceaușistă.

Păcat, pot eu să spun, pentru că limba română este o limbă așa de bogată în exprimare și așa de versatilă, din orice poți să faci un „furculition” și iasă un cuvânt sau o expresie nouă. Nu degeaba atâta lume iubește poezia la noi, pentru că are și un suport de exprimare atât de vast și de complex.

P.S. Dacă știi poezia de unde am luat titlul, sper că știi și melodia ei. Eu nu pot să o citesc fără să aud în minte și cântecul care o acompaniază. Atât mai am de spus, „Eminescu să ne juu-dee-ceee!”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: