Teoria ferestrelor sparte

Despre ce să scrii când nu se întâmplă nimic? Zilele din săptămâna aceasta au fost unele din cele mai plictisitoare zile pe care le-am avut în ultimii ani. M-am pregătit pentru ele, aplicația de vreme mi-a arătat că vor veni zile ploioase, am cumpărat jucării noi pentru că știam că vom sta mai mult în casă, am început un serial nou pe Netflix, Trei a avut chiar și o zi de home office săptămâna asta, am avut și treabă destulă prin casă, dar zilele astea cenușii, reci, cu ploi de la cele mai mărunte la rafale de ploaie cu vânt și grindină au făcut din mine o plictisită care își trage după ea picioarele prin casă. Nu m-au ajutat nici episoadele aproape zilnice de dureri de stomac sau obsesia pe care a făcut-o Năzdrăvanul pentru desenele „Shaun the sheep”, de cum se trezește dimineața face „meeee” ca să îi pun desenele și eu mă conformez pentru că așa am timp să îmi fac liniștită cafeaua și să îi pregătesc micul dejun. Săptămâna asta am petrecut-o mai mult în pat, cu copilul în brațe, cu copilul cățărat pe mine, uitându-mă la oile lui, fugind repede între două ploi până la magazin, băgând la spălat între două crize de gastrită, și făcând ceva de mâncare cu efort cât mai puțin doar ca să supraviețuim.

Chiar și articolul acesta este unul salvat mai demult în Draft, pe care l-am publicat gol din greșeală o dată, și care aștepta să îi vină rândul la scris.

Despre „Teoria ferestrelor sparte” am citit când eram studentă și naivă că îmi va folosi la ceva în carieră, în cartea lui Malcolm Gladwell „The tipping point”. Cartea este foarte interesantă, Malcolm Gladwell este un sociolog american care privește lumea din alte unghiuri decât cele care ni se vând în general, în cărțile lui găsești explicațiile cele mai plauzibile care stau în spatele unor evenimente sau al succesului unor persoane celebre. El mai are o carte care mi-a plăcut foarte mult, se numește „Excepționalii” în care analizează „rețeta succesului” al unor oameni celebrii printre care și Bill Gates sau The Beatles, iar concluziile lui sunt foarte interesante, arată că de fapt succesul nu vine peste noapte și este mai mult decât sloganul „am crezut în mine”, de fapt este este un cumul de situații economice, sociale, culturale etc favorabile. Ca o mică paranteză, singura dată când am vorbit despre ceva din cărțile lui Gladwell la un job, a fost când șefa firmei la care lucram atunci auzise de ideea că un profesionist are nevoie de 10.000 de ore de muncă pentru a ajunge la nivelul de expert, idee pe care eu am citit-o în „Excepționalii” și ea avusese o revelație când a aflat despre asta pentru că avea muncitori care nu își făceau treaba foarte bine dar și oameni vechi care erau demult în firmă și se baza foarte mult pe ei, dar nu a zis și că a citit cartea.

Pe scurt, această teorie spune că oamenii se comportă în funcție de mediul în care trăiesc, dacă trăiesc într-o zonă cu gunoaie, vandalizată, neîngrijită, la fel se vor comporta și ei, vor contribui mai mult la accentuarea mizeriei și a degradării locului respectiv. În schimb, dacă zona este îngrijită, de exemplu gunoaiele sunt adunate des de pe străzi și oamenii de acolo își vor adapta comportamentul și se vor opri din vandalizare. După cartea lui Gladwell se pare că pe baza acestei teorii a fost reabilitat metroul din orașul New York pe vremea primarului Giuliani. Metrourile erau mereu vandalizate și pictate cu graffitti, stațiile de metrou erau mizerabile, dar prin curățarea constantă a lor, actele de vandalism au încetat și astăzi metroul din New York este un loc decent și civilizat.

Mie îmi place foarte mult teoria aceasta. Nu cred că e nevoie de un proces foarte complex de analiză a ei ca să ajungi la concluzia că așa și este. Mereu vedem cum acolo unde sunt deja gunoaie în câteva zile se adună și mai multe gunoaie. Unele din cele mai mizerabile locuri care îmi vin acum în minte sunt piețele de la noi, nu pot să mă gândesc la o piață ca la un loc frumos și curat. Și din păcate sunt așa de puțin apreciate și valorificate, aici în străinătate nu prea găsești piețe deschise în fiecare zi a săptămânii. Eu am întâlnit numai piețe care se organizează o dată pe săptămână pe străzile orașului sau într-o zonă pietonală, nicidecum nu au un spațiu dedicat. Și nu sunt atât de variate la capitolul fructe și legume ca pe la noi, iar despre prețuri nu mai vorbesc, în România mergeam la piață ca să cumpăr mai ieftin, aici e invers, produsele de la piață sunt mult, mult mai scumpe pentru că în general vin doar fermieri care fac agricultură Bio, iar prețurile sunt pe măsură. La fel, unul din lucrurile care ne miră cel mai mult de când am venit aici este lipsa coșurilor de gunoi de pe stradă, am locuit până acum în trei orașe și e la fel peste tot. Te-ai gândi că de-aia e curat pe jos că sunt destule coșuri de gunoi, dar este exact opusul. Stai cu gunoiul în mână până reușești să găsești un coș de gunoi, de obicei se găsește câte unul în stațiile de autobuz dar nici asta nu e o regulă. Ar mai fi multe exemple și paralele de făcut între cum arată România și țările din Vest, dar nu are rost să răsucesc cuțitul în rană, cu toții știm că doar când ai pus piciorul în Ungaria deja totul arată mai curat decât la noi.

Este un lucru așa de simplu, nici nu îți dai seama că poate avea un impact așa de mare.

Pe curând!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: