Citatul meu preferat!

Am scris aici mai demult, despre cât de superficiale mi se par toate citatele care îmi apar în fiecare zi pe pagina de Facebook, iar cei care le dau share pozează în niște omniscienți care ne oferă pastile de înțelepciune care nu spun de fapt nimic și rețete de viață echilibrată, super-rapide și cu efect garantat.

Zilele trecute am intrat de curiozitate la secțiunea de Group info la un grup de whatsapp din care fac parte, și acolo foarte multă lume avea la status câte un citat. Unele religioase, altele filozofice, unul era din „Stăpânul inelelor”, altele îndemnuri la cum să îți trăiești viața etc. Și după ce le-am parcurs pe toate, m-am gândit ce să scriu și eu la statusul meu, pentru că aveam până atunci doar niște emoji-uri. Iar primul lucru care mi-a venit în minte a fost: „Viața e ca o shaorma cu de toate…” Am fost puțin cheeky cum zic englezii. Am pus statusul și apoi am stat și am cugetat dacă este chiar așa. Și da, este, păi din ce se face o șaorma? Avem lipia, acest înveliș moale și cald ca brațele părinților/bunicilor din copilărie, avem carne suculentă și condimentată, ingredientul principal, ca drumul vieții pe care îl parcurgem fiecare și chiar dacă mai dăm de un *oscior sau de o pieliță, la sfârșit tot suntem satisfăcuți de ea, iar apoi avem ceea ce noi numim „cu de toate”: maioneză, varză, roșii, ceapă, sos picant, toate ingredientele și picanteriile pe care le trăim în fiecare zi. Și la fel ca în viață unele ni le alegem noi dacă le vrem și altele trebuie să facă parte din shaorma ca să ne bucurăm de ea.

Acum să trec la lucruri serioase. Eu am un caiet în care scriu pasajele care îmi plac din cărțile pe care le citesc. Nu sunt o cititoare avidă, încerc să citesc 3-4 cărți pe an, nu am fost un copil care citea deși aveam cărți și mamei îi plăcea să citească, am descoperit cititul din plăcere prin clasa a X-a când o colegă mi-a recomandat să citesc Paulo Coelho. Acum nu știu dacă aș mai fi așa fascinată de cărțile lui, pentru că am nevoie de subiecte mai intense, dar măcar m-au ajutat să încep să citesc. Am avut o perioadă de câțiva ani în care am citit doar cărți duhovnicești, la fel o perioadă am citit doar memorii, jurnale și corespondețe, apoi am revenit la beletristică. Ca și carte preferată nu am doar una, mi-au rămas în suflet cărțile scrise de Sf. Cuvios Paisie Aghioritul, „Epitaf pentru un spion”, „Quo Vadis”, „Sons and Lovers”, „Memorii” ale Mitropolitului Bartolomeu Anania, povestea Elisabetei Rizea, „Biruința unei iubiri” și seria „Divergent” (care este mai mult un roman pentru adolescenți dar eu mă regăsesc foarte mult în personajul lui Tris).

Dar, citatul meu preferat este din „Pădurea spânzuraților” a lui Liviu Rebreanu. Este de pe vremea când studiam romanul la liceu la limba română și este printre puținele cărți obligatorii pe care le-am citit în liceu. Anul ăsta se împlinesc 15 ani de când am terminat liceul și chiar dacă de atunci am copiat multe pasaje din cărți în caietul meu, tot acesta rămâne cel mai plin de învățăminte pentru mine.

I-am făcut un design frumos, să nu fie mai prejos decât citatele împachetate frumos de pe Facebook, care după un număr infinit de share-uri nu mai înseamnă nimic pentru nimeni.

Enjoy!

*noi aici mai luăm shaorma cu carne de vită în care uneori găsim oscioare 😁

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: