La cumpărături la magazinul românesc

Astăzi, în timp ce mâncam o bucată de rahat de Feleacul rămas de la cozonacii de Crăciun, mi-am dat seama că de atunci nici nu am mai fost la magazinul cu produse românești.

Dar, să o iau cu începutul. Pe 3 Aprilie anul acesta, chiar de ziua lui Trei, se împlinesc 5 ani de când eu am schimbat România cu străinătatea. Trei era deja venit de o lună și luase deja o țeapă pe aici în stil românesc cu firma cu care a plecat din România. Nu o să uit niciodată cum am coborât la gară la 6 dimineața cu bagajele și îi vedeam în întuneric silueta care venea spre mine și ne aveam doar unul pe altul. Noi am plecat foarte supărați pe România, eram hotărâți să uităm cu totul de ea, să nu mai vorbim despre ea, să rămână doar locul unde ne vizităm părinții, fără să simțim vreo nostalgie față de ea. Dar așa cum toată lumea știe deja, viața are planul ei cu tine și de multe ori este diferit de planul tău. Nici acum, deși nu mai suntem așa înverșunați împotriva patriei noaste, tot nu putem spune că suntem mândri că suntem români. Dar am învățat să acceptăm că asta e identitatea noastră, tot în românește ne declarăm iubirea unul față de celălalt și față de fiul nostru, tot ciorbele românești ne ung pe suflet chiar dacă acum le mâncăm mai rar, și cam tot ce facem și suntem își are rădăcina în România.

Iar când e vorba de marile sărbători, Paștile și Crăciunul, tot în stil românesc le petrecem, chiar dacă mai gătesc ceva internațional, esența stă tot în slujba de la biserica românească, portul popular, sarmalele, cozonacii, salata de boeuf, ouăle roșii etc. și în toată atmosfera din zilele de sărbătoare ce ne-a fost transmisă de la părinții și bunicii noștri și pe care o transmitem și noi mai departe Năzdrăvanului nostru.

Urmând drumul acesta gastronomic de sărbători, am ajuns la un magazin cu produse românești. Magazinul la care mergem noi și care este și cel mai aproape, se află în altă localitate cam la 30 min. de condus. Se numește „Doina” așa cum se numea la mine în oraș brutăria de pe vremea lui Ceaușescu și care a mai funcționat câțiva ani și după revoluție. De atunci nu am mai găsit vreo brutărie unde poți să cumperi un sfert sau o jumătate de pâine. În interior, magazinul este amenajat exact ca toate magazinele din orașul în care am crescut, la noi, fiind un oraș mic nu avem decât un magazin care face parte dintr-un lanț național, în rest toate magazinele sunt ale antreprenorilor locali. Nu are foarte multă marfă, dar găsești de toate, pateu, zacuscă, murături, pufuleți, mezeluri, bere la PET de 2L, Triumf pentru covoare și multe altele. Când ești acasă, în țară, nu te gândești că mersul la un magazin cu produse românești poate să fie cel mai interesant moment al zilei. Dar este pentru noi.

Prima dată am mers singură, pentru că adormise cel mic în mașină, avea doar un an și nu am vrut să îl trezim. A fost așa de revigorant acel „Bună ziua!” pe care l-am spus când am intrat și m-am bucurat așa de mult când mi s-a răspuns tot în românește. Nici nu știi cât de mult ți-a lipsit chestia asta, să zici „Bună ziua!” La fel a fost și pentru soțul meu, când am mers cu toții, spuneam amândoi „Bună ziua” cu gura până la urechi. Doamnele vânzătoare sunt foarte amabile și săritoare, una dintre ele este mai rotunjoară și îmi aduce aminte de mătușile și bunicile noastre de acasă, aproape că aștepți să îți dea și o îmbrățișare strânsă la plecare. Când mergem acolo merg fără listă, chiar și dacă aș avea una, am dubla-o cu ce cumpărăm din impuls. Pe lângă ingredientele de care am nevoie ne place să ne luăm: pateu normal, pateu Mandy de post (cel mai bun!), cornulețe Sânziene, icre bineînțeles, ronțăieli, mezeluri, murături, zacuscă (pe asta nu au nimerit-o), carne de mici, plăcinte și orice ne face cu ochiul. Nu mergem des, de aceea ne luăm tot ce vedem și în plus susținem o afacere românească. De câte ori ajungem la casă, deși abia ajunge cu capul peste banda de produse, Năzdrăvanul nostru se încăpățânează să pună el din coș pe bandă toate produsele, dar doamnele vânzătoare sunt de treabă, au răbdare și sunt chiar impresionate de el. Să știi că gustul de acasă, gustul copilăriei chiar nu se uită niciodată.

Magazinul românesc este o mică insulă de identitate românească. Este bine să fii printre ai tăi din când în când, chiar dacă noi am plecat cu gândul că nu o să ne mai întoarcem vreodată.

Foto

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: