Rebecca: Netflix vs. Hitchcock

Rebecca, este în primul rând numele unui roman de Daphne du Maurier, care a fost ecranizat mai întâi în 1940 de marele regizor Alfred Hitchcock, și încă o dată în 2020 a fost reîmprospătat și readus la viață prin intermediul rețelei Netflix.

Varianta care mi-a atras atenția și pe care am văzut-o prima dată, a fost cea produsă de Netflix de anul trecut, pentru că o avea în rolul principal pe Lily James, ea fiind una din actrițele mele preferate, din valul nou de actori din ultimii ani. Mi-a rămas la inimă cu rolul lui Lady Rose MacClare din „Downton Abbey” și tot ea este și cea care o interpretează pe Cenușăreasa în filmul „Cinderella” (2015) în care poartă acea fabuloasă rochie de bal albastră.

Rebecca este o poveste de dragoste, dintre o fată simplă, orfană, fără prea multă experiență de viață și un bărbat bogat, Maxim de Winter, un nobil englez, văduv, care are în proprietate un castel impozant pe nume Manderley. Cei doi se îndrăgostesc și se căsătoresc la Monte Carlo, iar când se întorc la Manderley din luna de miere, proaspăta mireasă, al cărei nume nu îl aflăm pe tot parcusul filmului, trăiește mereu în umbra primei soții a lui Maxim, Rebecca. Indiferent ce încearcă să facă pentru a-și pune amprenta asupra casei și a deveni noua dnă. de Winter, se lovește mereu de amintirea Rebeccăi pe care toată lumea o adora. O să mă opresc aici, nu mai continui cu povestea pentru că oricare din filme o spune mai bine decât mine și nu vreau să stric experiența cui se hotărăște să vadă unul dintre ele.

Lily James este foarte potrivită pentru rolul dnei. de Winter, ea are o inocență naturală în orice film în care joacă, iar în rolul lui Maxim de Winter este actorul Armie Hammer, un tip șarmant care face o pereche foarte reușită cu Lily James. Highlight-urile mele din varianta Netflix sunt scenele luxuriante de la Monte Carlo în care cei doi se îndrăgostesc, costumele superbe care dau atmosfera anilor ’30 și subiectul filmului care se descoperă abia după ce ai văzut mai mult de jumătate din film. Deși nu este un film de acțiune, ci un film romantic, are multe secvențe tip roller-coaster în care atunci când ai impresia că se apropie deznodământul poveștii cineva vine și strică tot.

În seara când am văzut filmul pe Netflix, imediat după ce s-a terminat l-am căutat pe net să văd ce review-uri a primit de la critici, pentru că mie îmi plăcuse foarte mult. Așa am aflat că mai este un film „Rebecca” de Alfred Hitchcock, cu care toți îl comparau și era chiar mai bun decât cel de pe Netflix, după articolele criticilor de film. Așa că mi-am propus să îl văd și pe acela, din păcate nu l-am găsit să îl văd online și a trebuit să îmi cumpăr DVD-ul. Având în vedere că suntem într-o perioadă în care toate manifestările culturale sunt oprite, DVD-ul nu a costat mai mult decât 2 bilete la film sau o vizită la Zoo și a meritat cheltuiala.

Filmul lui Alfred Hitchcock îi are în rolurile principale pe Laurence Olivier și Joan Fontaine, despre care am aflat din mica mea documentare despre acest artiol că au fost unii dintre cei mai celebrii actori de la Hollywood din perioada „Golden Age”. Nu sunt o fană a filmelor alb-negru, singurul pe care l-aș mai vedea este „Casablanca”, dar recunosc că am văzut în acest film o profunzime a scenariului pe care filmele din ziua de azi nu o mai au și cred că la fel ar fi și dacă aș mai vedea și alte filme din acea perioadă.

„Rebecca„ din 1940 a avut un succes foarte mare, a fost nominalizat la 11 premii Oscar din care a câștigat 2, unul din ele fiind cel pentru „Best Picture”. Actorii sunt foarte carismatici și au o chimie bună între ei, iar povestea se desfășoară în cea mai mare măsură la fel ca în cel din 2020. Am găsit aici un articol despre romanul „Rebecca” și astfel mi-am dat seama că doar unul din filme respectă intriga originală din roman, dar dacă nu vrei să îți strici experiența recomand să nu citești recenzia romanului înainte.

După ce le-am văzut pe amândouă, pot să spun că sunt de acord cu criticii, varianta lui Hitchcock mi se pare mai bună. În primul rând mi se pare mai realist, mai ales când sunt scene în Manderley, cel de pe Netflix îți dă impresia că se va transforma din film romantic într-un horror și va ieși de după o ușă sau din vreun dulap Rebecca în varianta zombi. Pe când cel din 1940 are un fir constant, se concentrează pe zbuciumul intern al eroinei care nu își găsește locul în casa și lumea soțului ei, iar la un moment chiar ajunge să creadă că acesta regretă că s-a căsătorit cu ea. Filmul lui Hitchcock totuși se grăbește la final cu deznodământul poveștii, pe când cel din 2020 ne mai oferă o doză de emoție înainte de Happy Ending. Dar, după ce le-am văzut pe amândouă, cel care mi-a rămas în gând este cel din 1940, poate și pentru că este o experiență nouă să văd un film alb-negru, m-a surprins cât de bine a fost făcut și te ține implicat în film tot timpul.

Așa ca de final de articol eu recomand să fie văzute oricare din ele, „Rebecca” este o poveste care merită un loc în sertărașul nostru cu filme pe care le-am văzut în viața aceasta!

2 thoughts on “Rebecca: Netflix vs. Hitchcock

  1. Am citit și eu cartea, pe „vremuri” și mi-am adus-o aminte, văzând filmul de pe netflix. Însă pe celălalt nu cred că l-am văzut, mi-ai stârnit o mare curiozitate cu el 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

<span>%d</span> bloggers like this: