Playlistul meu din iarna aceasta

Muzica a fost mereu prietena mea cea mai bună, mi-a ținut mereu de urât, m-a încurajat, mi-a dat aripi sau m-a înțeles așa cum nu putea nimeni să o facă. Am multe amintiri frumoase care s-au întâmplat în jurul muzicii, ceaiuri la Cărturești, ieșiri cu prietenii, festivaluri, condusul cu playlistul meu preferat, la un job puteam să ascult ce muzică vreau și îmi aduc aminte că așa l-am descoperit pe Jimi Hendrix, sau zile în care doar stăteam acasă și ascultam muzică tare.

De când am devenit mamă nu am putut să mă mai bucur de muzica mea ca înainte, copiilor mici nu le place jazz-ul de exemplu, și mereu este gălăgie în casă – jucării, plânsete, desene animate etc. Când era mic i-am pus Năzdrăvanului și muzică clasică pentru că așa recomandă „specialiștii” ca să fie mai deștept cică, dar nu i-a plăcut și pe mine m-a plictisit. Dar în ultima vreme sunt momente când pot să opresc pe Paw Patrol și „Oac-Oac Diri-Diri-Da”, el își face vreun joc nou pe lângă mine, iar eu mă pot bucura de o oră, mai mult sau mai puțin, de muzică bună.

Trăind într-o țară civilizată din vestul Europei, nu pot să mai descarc ilegal de pe torente muzică ci trebuie să o cumpăr. Mi-am adus câteva CD-uri cu mine, dar cum am spus, „grosul” era în mp3-urile pe care le-am pierdut cu timpul. În ultimele luni de iarnă mi-au ținut companie Taylor Swift, The Weeknd și mai nou Gregory Porter.

O să încep cu Taylor Swift, muzica ei a fost mereu pentru mine o „guilty pleasure”, dar cu albumul „Folklore” mi se pare că s-a autodepășit. Nu am urmărit-o de foarte mulți ani, am văzut documentarul despre ea pe Netflix și mi-a plăcut, iar melodiile pe care i le ascultam erau doar cele care ajungeau la radio și în topuri. M-a făcut curioasă să îi cumpăr albumul pentru că a fost produs împreună cu Aaron Dessner de la The National, pe care eu i-am văzut la Summer Well și sunt wow! Albumul „Folklore” este altceva, e foarte sensibil fiecare melodie spune o poveste, majoritatea fiind de dragoste bineînțeles, dar este perfect! Când mă gândeam la articolul ăsta mi-a venit ideea să asociez fiecare album cu ce vin s-ar potrivi să fie ascultat. Cred că „Folklore” ar merge bine cu un vin alb, fructat, nu sec, ceva care să completeze starea boemă pe care o oferă celui care îl ascultă.

„After hours” al lui The Weeknd. Îmi place The Weeknd foarte, foarte mult! De când am auzit melodia „Starboy” cu Daft Punk am rămas fana lui. Are vocea subțire și melodioasă ca a lui Michael Jackson, dar muzica lui este mai profundă, dark uneori și mai cool. Pe 7 februarie The Weeknd a fost cel care a făcut show la pauza de la Superbowl, cred că toți am auzit de celebrele half-time show-uri de la Superbowl. A fost fenomenal, toată lumea a vorbit despre concertul lui în zilele care au urmat (linkul cu concertul este aici). Despre „After Hours” este un album cu un aer de anii ’80, se aude la un moment dat și clasicul saxofon, nelipsit în vremea aceea, iar piesele sunt foarte interesante, în stilul lui caracteristic. Nu sunt critic, așa că nu mă pricep să analizez în profunzime muzica lui sau oricare alta. Cel mai potrivit vin când ai asculta albumul acesta, cred că ar fi un vin spumant demi-sec, sau poate un Hugo ar mai merge, dar merg totuși pe un vin spumant clasic.

Ultimul este albumul „All Rise” al lui Gregory Porter. Pe Gregory Porter l-am descoperit foarte recent, în perioada Crăciun-Anul Nou într-un concert la Digi24. Am văzut puțin din concert atunci și am uitat de el, dar i-am observat numele într-o postare a lui Kurt Elling, un mare cântăreț de jazz pe care am avut ocazia să îl văd chiar live la un festival de jazz. „All Rise” este cel mai nou album al lui Gregory Porter, nu am putut să aprofundez foarte mult muzica lui, dar din cât am putut să îl ascult, el spune povești în melodiile lui care se împletesc și cu muzica gospel. Mie îmi place foarte mult, mă văd stând seara pe terasa de la balcon la lumina lunii și a lumânărilor, cu picioarele întinse peste soțul meu și ascultîndu-l. Bineînțeles că aș avea și un pahar de vin în mână, vinul pe care l-aș recomanda aici ar fi un vin roșu dulce, care este și vinul meu preferat, doar un vin roșu pot să îmi imaginez că ar merge cu muzica aceasta.

Au revoir!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: